- Rascrucea magica a timpului


Vă aducem la cunoștință că pentru o navigare cat mai ușoară acest site utilizează fișiere de tip cookie. De asemenea, am actualizat politica site-ului pentru a ne conforma cu Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea, vă rugăm să citiți și să înțelegeți conținutul Politicii de Utilizare a Cookies și Politicii de Prelucrare a Datelor.

Prin continuarea navigării pe site confirmați acceptarea politicii de utilizare a cookies si a politicii de prelucrare a datelor.

Anunt - Concurs pentru ocuparea postului vacant de mediator sanitar (comp. Asistenta Sociala)

Anunt - Concurs pentru ocuparea postului vacant de mediator sanitar (comp. Asistenta Sociala)

Anunț cont unic

Anunț contul unic "Sume încasate pentru bugetul local în contul unic, în curs de distribuire"

DESPRE COMUNĂ --> Cultură --> Cartea Puiestilor (Dan Ravaru)

Rascrucea magica a timpului


Trecerea de la un an la altul rãmâne etapa de cea mai intensã trãire psihicã, omul, constient de perisabilitatea sa determinatã de scurgerea implacabilã a timpului, încearcã o concretizare o materializare a sa. Tristetea si bucuria se impletesc firesc, odatã cu pãrãsirea unei experiente de viatãsi începerea alteia noi.

Formele de manifestare ale acestui fond psihologic îmbracã cele mai variate forme, culminând cu cele de înaltã tinutã artisticã si fac parte din cel mai arhaic strat al creatiei populare. Aici întâlnim de asemenea o asociere armonicã între vechi ritualuri reprezentative pentru începuturile umanitãtii si aspecte temporane, surprinzãtor de moderne. Toate sunt grupate si performate în cel 12 zile ale timpului sacral, dintre Crãciun si Boboteazã. Acum când pretutindeni ar exista duhuri si demoni, când spiritele celor morti cutreierã satele si drumurile în cete, când fortele malefice eliberate de obisnuitele interdictii si tabuuri ar putea sã reinstaureze haosul în lume, omul trebuie sã actioneze pentru a le contracara. Intre mijloacele cele mai eficiente se înscriu mascarea - care deruteazã duhurile , zgomotul cât mai puternic - le sperie - muzica si dansul, care îi încântã pe strãmosii întorsi între noi. Atât cercetãrile arheologice, completate cu studiul populatiilor primitive, cât si cunoasterea vechilor civilizatii, egipteanã si mesopotamianã, confirmã extraordinara vechime a obiceiurilor de Anul Nou. Este semnificativã recitarea în Babilon - în urmã cu de ani - a cãrtii - poem "Enuma elis" (cândva sus ... ) de fiecare datã când se sãrbãtorea Anul Nou babilonean, "Akitu". În poem era rememoratã istoria universului si a zeilor, în scopul revigorãrii acestora. Este exact acelasi lucru care-l realizeazã cei care performeazã obiceiurile de iarnã, în comuna Puiesti, de exemplu.

Valea Tutovei prezintã desigur specificitãti în acest domeniu, unele dintre ele având corespondente în alte zone ale Moldovei altele fiind particulare zonei. Drept notã esentialã se impune atentiei noastre gradul foarte mare de spectaculozitate, tendinta pregnantã spre amplificarea episoadelor dramatice, sporirea complexitãtii si sincretimsului prin sudarea mai multor datini si obiceiuri singulare în scenarii diversificate incluzând deci manifestãri initial distincte între ele. Aceste caracteristici generale au determinat la rândul lor mutatia fata de repertoriul general românesc al obiceiurilor de iarnã.

Un exemplu evident în acest sens îl constituie prima specie folclorica din cadrul traditiilor de Anul Nou de la Puiesti, colindele. Folosirn trimiterea "Anul Nou", având în vedere asa cum am subliniat mai sus, întregul ciclu de 12 zile începând cu Crãciunul. În comunã predominã net colindele religioase - in primul rând Steaua - acestea având însã texte care sunt de circulatie generala, le regãsim pretutindeni în tarã. În ultimii ani - de când au dispãrut interdictiile directe sau indirecte - acest gen de colinde si-a reintrat pe deplin în drepturi. Cultivarea sa de cãtre membrii corurilor bisericesti a determinat conservarea uneori perfectã a textelor si melodiilor, împiedicând folclorizarea acestora. Colinda religioasã autenticã prezintã insã alte caracteristici. ln primul rând ea este puternic influentatã de creatia popularã, fiind supusã unui proces permanent de transformare. Totodatã, în cadrul sãu regãsim puternice elemente specifice folclorului precrestin, apartinând colindelor numite impropriu laice, ele erau tot
religioase, dar apartineau unor structuri, mai vechi decât primirea de cãtre români a cuvântului Evangheliei. Caracteristicã pentru

Moldova, dar si pentru comuna Puiesti este performarea colindelor?" având aceleasi texte atât la Crãciun cât si la Anul Nou. Presupunem existenta în trecut a unor colinde mult mai ample si fãcând parte din clasificarea generalã, dupã tiput de urare care era adresatã gazdelor: pentru bãiat, fatã, tineri cãsãtoriti, gospodari. Iata cum s-a pãstrat ultimul tip, într-o formã restrânsã si contaminatã, conservand totusi farmecut arhaic, imagini fastuoase din naturã si, probabil, stravechi elemente legate de arhitectura popularã.


la sculati, sculati boieri mari
Si sculati si slugile
Sã aprindã fãcliile
Sã mãture curtite.
Cãci vã vin colindãtori.
Cum se poartã pe la noi.
.............................................
La cel mãr rotat
Este-un divanas de brad.
Cine doarme în divanasu?
Cuconasul cu glotasul.
Cuconita cu glotita
Si nu se pot odihni
De.mirosul florilor
De suierul.sãrpilor
Sus la usã flori de rujã
Jos la prag
Flori de mac.
Pe podele
Viorele
Pe la feresti
Flori domnesti.
La oglindã ,. .
Flori de ghindã.
Busuioc verde pe masã ,
Rãmâi gazdã sãnãtoasã. .
Hopuri, hopuri, hopurate
La multi ani cu sãnãtate.
Hopuri, hopuri, hopurele
La multi ani cu viorele.
(Puiesti - Nãstase Gheorghe, 42)


Dupã introducerea traditionalã si apelativul "boieri", folosit pentru toti cei carora li se adreseazã colinda ?"asa cum la nuntã mirilor li se spune "cuconi" textul ne zugrãveste o stare mirificã, de basm, a unei linisti regeneratoare si a unei infrãtiri, unde stãpânii de mosii si clãcasii de pe acestea - glotasii - dorm impãcati impreunã. Frumusetea naturii este atât de intensã încât, undeva devine agresivã.

In continuarea frumusetii din naturã colinda descrie cu minutiozitate elemente specifice de artã popularã.Cercetãrile de teren efectuate în comuna Puiesti, în perioada 1976 - 1978 ne-au permis constatarea unui element local de o originalitate reprezentativã: folosirea buhaiului Ia colindã, ceea ce a constitut si substanta unui studiu al nostru din care vom cita partial în continuare.

Convinsi, ca toatã lumea, cã buhaiul este un instrument specific doar pentru performarea plugusorului, am trecut usor peste amintirile bãtrânului Nicolae Silion (din Cristesti - Puiesti, 72 de ani în 1978) care evocã frumusetea colindelor de Crãciun cu buhai, din copilãria sa. Greseala ne-a fost corectatã de profesorul Vasile Adãscãlitei, care, ascultând înregistrarea ne-a îndemnat sa investigãm temeinicia acestor informatii accidentale. Rezultatele credem ca sunt convingãtoare în sensul existentei la Puiesti a unei forme arhaice de colind, reprezentativã pentru maniera traditionalã -. dispãrutã de mult în alte parti - de sãrbãtorire a Crãciunului în Moldova.

"Când mergeau cu colinda copiii aveau o desagã în care puneau tot ce eau. Acum primesc bani. Se merge în grup, grupuri de bãieti, grupuri de fete. Se adunã câte trei - patru. Au la ei zurgãlãi si buhai. Unul trage, altul tine, altul colindã. La Crãciun au un buhai mai mic, sã se audã colindul. La plugusor folosesc un buhai mai puternic." (Puiesti, Nãstase Grigore, 42 ani).

"In urmã cu douãzeci de ani, de când m-am.cãsãtorit, mã duceam si eu cu colindul. Mergeam cu sotul meu, cu cumnate, cu mai multi prieteni. Ziceam un colind care se colinda cu buhaiul. Numai la anumite colinde se folosea buhaiul. Mai erau si alti oameni bãtrâni care mergeau sã colinde cu buhaiui. " (Rusi, Tãtaru Catinca, 42.)

Folosirea buhaiului la colindã credem cã a precedat-o pe cea de la plugusor si a avut drept semnificatie mugetul boilor de lângã ieslea unde s-a nascut Hristos. Mai târziu, când boii adevãrati care initial însoteau plugusorul, nu au mai fost inclusi în scenariu, ei au fost înlocuiti prin sunetul buhaiului, transferat de la colindã. Deci, în primui caz buhaiul a avut de la bun început un rol necesar, pentru plugusor a fost nevoie de el mai târziu. latã douã fragmente de colinde interpretate cu acompaniament de buhai.

Ia sculati boieri din somn
Cã vã vin colindãtori
Noaptea pe la cântãtori.
Lerui Doamne,
Nu vã vin nici c-un rãu
V-aduc pe Dumnezeu
Dumnezeu e mititel,
Mititel si-nfãsãtel.
Fasa-i dalbã de mãtasã
Împletitã, în cinci si-n sase.
De trei fete mari aleasã.
Cu tichia de bumbac
Bãtutã cu diamant
Diamante, pietre scumpe
Pietre scumpe pietricele
De-nconjoarã tara toatã
Moldova pe jumãtate
Tarigradu' a treia parte
.............................................
A cui sunt aceste curti
Asa nante, minunate
Cu lanturi de fier legate.
Dinaintea ãstor curti
Rãsãri un mãr si-un pãr.
La tulpina mãrului
Mãrului si-a pãrului
Este-un, pat mâncru-ncheiat,
Cu scânduri mândre de brad.
Busuioc verde pe masã
Rãrnâi.gazdã sãnãtoasã
La anu' si la multi ani.
(Puiesti - Bosnea Maria, 30)

Este cât se poate de interesant faptul cã afarã de Puiesti si câteva localitati de pe Valea Tutovei, aceastã manierã interpretativã o mai întâlnim în Bãrãgan, in sudul Olteniei, în 2-3 sate - si - apoi, tocmai în Cehia. Aici, în provincia numitã semnificativ Valaska Moravska - cândva a existat o zonã de populatiei romãneascã - unde, la fel ca la Puiesti, colindele sunt însotite de buhai.

In satul Rusi, circulã un vechi colind care se cânta la case cu fete de maritat, functionalitatea sa initialã fiind redusã treptat.

Dupã cum vedem din text incepe sã primeze tot mai mult tenta umoristicã.
Sculati, sculati boieri mari
Cã vã vin colindãtori -
Noaptea pe la cântãtori
Si nu vã vin nici c-un rãu
Vi-l aduc pe Dumnezeu
V-aduc fasã de mãtase
De trei fete mari aleasã.
Una-n deal si una-n vale
Cea din capul satului
Îi frumoasã a dracului.
Busuioc verde pe masã
Râmâi gazdã sãnãtoasã
La anu când vom veni
Fericiti sã vã gãsim.
Cu colaci multi în covatã
Si cu fata mãritatã.
Si cu bani mai multisori
Sã dati la colindãtori.
Si cu vinu-n poloboc
Ca sã dãm si noi noroc.
La anu si la multi ani.
(Rusi - Prãjescu Maria, 46)

De o rãspândire aparte se bucurã si un colind cules de la Fântânele, având ca temã "Judecata florilor". Texul a suferit o contaminare cu un alt colind nd tot o tematicã religioasã, Maica Domnului, dialogheazã cu micul lisus, promitându-i cheile raiului. Tot aici apare si refrenul "Leroi, Doamne", cu nenumãrate variante, în jurul lui imaginându-se cele mai fanteziste origini.

Etimologia stiintificã este cea stabilitã de academicianul Radu Rsetti: Aleluia, Domine.

Astã searã, searã mare
Leroi Doamne,
Câte flori sunt pe pãmânt
Toate merg la jurãmânt.
Numai floarea vinului
Si cu spicul grâului .
Stã în poarta raiului,
Si judecã florile:
Ce-ati pãþit miroaselor?
A dat o ploaie si-un vânt
Si ne-a trântit la pãmânt,
Sã dea o ploaie si-un soare
Sã ne scoale-n picioare.
Fiul plânge, maica-i zice:
Taci fiule numai plange,
Cã Domnul ti-a dãruit
Luna si soarele,
Câmpul si cu florile.
Busuioc verde-n cãrare
Rãsãdit de-o fatã mare,
Busuioc verde pe masã
Rãmâi gazdã sãnãtoasã.
La multi ani.
(Fântânele - Breahnã loana, 53)

Textele colindelor se bucurã de o exceptionalã sustinere muzicalã, în care recunoastem o sintezã a unor motive arhaice din cel mai vechi strat al folclorului muzical cu elemente ale melosului bizantin. În ansamblu, colindele raman creatii de cea mai înaltã valoare, o adevãratã muzicã simfonicã a folclorului românesc.

Plugusorul sau uretul, cunoaste cea mai mare rãspândire în Moldova, de unde este, de altfel, originar. De aici, plugusorul s-a rãspândit în restul teritoriilor românesti mai ales prin intermediul scolii, care a popularizat pâna la exces varianta prelucratã de Vasile Alecsandri. Din acest motiv probabil care s-au adãugat si altele plugusorul este privit în general cu oarecare condescendentã, este considerat o specie folcloricã minorã, un text recit niste copii. Aceastã viziune este profund falsã.

Plugusorul face parte dintre cele mai vechi creatii folclorice, contemporan la originile sale cu cele îndepãrtate începuturi ale agriculturii. Este o manifestare folcloricã de o complexitate, care presupune un scenariu amplu, recuzitã, costum instrumente muzicale etc. Substratul sãu magic este foarte evident, practic plugusorul este un descântec pentru obtinerea unei recolte bogate, dupã vom vedea mai limpede când ne vom opri asupra variantelor "povestea painii". El reproduce strãvechi rituri de fertilitate si scenarii ale începerii aratului, asa cum erau ele acceptate de comunitãtile de agricultori începând din neolitic.

În satele comunei Puiesti a existat o varietate accentuatã a modalitatilor de performare a plugusorului, care a scãpat de regulã observatiilor, curente.

De aceea, reproducem tn contlnuare ample relatãri, culese mai ales de la oamenii vârstnici, oferind un tablou inedit al existentei acestei atât de putin cunoscute specii folclorice.

Urãtorii se formeazã din tineri însurati, adicã dintre cei cãsãtoriti numai de 3 ani în urmã. Se unesc câte cinci sase familii. Isi propun: la nasul, la socru. Se merge si pe la neamuri, merg si sotiile, fiecare si-o ia pe a lui. Isi fac un buhai dintr-o putinã cu o bucatã de piele sau tablã la gurã. Se introduce un calus. De o suvitã de pãr de cal se trage cu lesie sau cu bors pe mâini.

Uratorii mai au la ei zurgãlãi, clopotei si diverse tinichele pentru a face zgomot. Mai folosesc si cârceie de tânjalã sau o sapã în care bat cu o bucatã de fier. •Barbatii urã, femeile fac zgomot, bat în tablã. Apoi femeile colindã. Sunt poftiti cu totii in casã.

Dacã sunt rude apropiate sãrutã mâna nasilor, pãrintilor, isi dau mâna, spun La multi ani! si se aseazã fiecare. Bãrbatii sunt serviti cu vin, femeile cu prãjituri, uneori li se dã si cãte o gustare, fripturã, piftele de carne. lsi mai ureazã odatã la multi ani unii altora pe urmã pleacã la altã casã. Flacaii formeazã o echipã de sase pânã la doisprezece urãtori. Ei merg pe Ia casele unde
sunt fete mari. Fiecare din ceatã are câte o fatã anume pe care sa o ureze. Se urã la fereastrã pe la zece, unsprezece noaptea.

"Uratul tine pana in ziuã. Si flãcãii au buhai, tãlãngi, zurgãlãi. Fata stie dinainte cã o sã fie urata si pregãteste prãjituri fãcute de mâna ei. Gospodarul vrea sã le dea bani flacailor, dar ei dupã cum au aranjat dinainte refuzã. Am venit din plãcere cã obiceiul spun ei."
(Puiesti, - Nãstase Grigore 42)

"Cu buhaiul mergeau bãietii mai mici cãte doi. Tineretul se strângea în cete mari si mergea cu plugul sã are si sã semene prin sat. Obiceiul se pastreazã si astãzi. Anul acesta au luat un plug cu boi de la C.A.P. si o banitã grãu din magazie si au mers semãnând si arând prin tot satul. Da, înainte de a merge pe la casa gospodarului, flãcãii se seamãnã între ei pânã se adunã
totii. Când ajung la casele unde ureazã mai întâi seamãnã, adicã aruncã rãu. Se spune: Sãnãtate cu Anul Nou,/ Si la Anu cu sãnãtate!Gospodinele nu mãturã grâul timp de douã zile. Pe urmã îl strâng si-l dau la pãsãri. Se spune cã pãsãrile vor scoate pui multi."
(lezer - Ciornovalic Toader, 70)

"Mai devreme, în ajunul Anului Nou plecau în sat cete mici câte doi - trei baieti. Nu putea sã fie mai mare ceata ãstor mici. Ei stiau mai multe urete, fiecare câte unul si urau pe rând. Unul la o casã, altul la o altã casã. Aveau betisoare, traistã în gât. Dupã urãturã, îsi primeau colacul, ziceau bogdapostre plecau. Asta când erau mici. De la 16 ani în sus formau douã cete mai mari si mergeau la urat cu cimpoi. lsi împãrteau si satul, unii mergeau pe o parte sat, ceilalti pe altã parte. lncepeau pe la 9, 10 seara, pânã la 12, a doua zi. Luau casele laolaltã. Fiecare avea o fatã a lui. Cãnd ajungeau aproape de casa ei, flãcãul care avea vorbã cu ea le spunea la ceilalti: Mãi, aicea colacul îl iau eu". Ceilalti ziceau: Nu, cã-l iau ei. Se mai târguiau ei, asa, si se hotarau pãnã la urmã. Când gazda întindea colacul, flãcãul acel anume îl lua si-l lasa pe masã. Fata îl strângea si i-l dãdea a doua zi flãcãului, când venea singur la ea. Fata fãcea colac cu dulceturi, nu colac de rând. I-l punea într-un servetel cusut sã-l ducã acasã. Dacã se întâmpla vreo ceartã de la colaci, era impartit pentru toti."
(Bãrtãlusi - Mocani, Cotoi Nicolae, 76)

"Cei pânã la vârsta de 16 ani, mergeau cu plugusorul. Mai frumos era când mergeau cei cu plugul mare, format numai din cei eliberati de armata. Când mergeau ei n-aveau pretentia sã primeascã ceva bani, de exemplu de la gospodari. Aveau buhai, fluier, bici. Plugullor era un plug adevãrat înjugat cu boi. Cu plugul rnare se iesea a doua zi în zorii primei zile a Anului Nou. Plugul mare era condus de un bãtrân. Unii semãnau, altii arau, asta ca sã fie Anul Nou îmbelsugat. lntrau prin curte, urau sãnãtate de Anul Nou. Trãgeau boii dupã ei, trãgeau câte o brazdã în curte, dejugau pe urmã, dãdeau de mancare la boi. lntrau în casã si se apucau de petrecut. Cel mai destoinic dintre ei ura. Fluierul cânta tot timpul. Se bãtea doba, cu totii hãuiau si plesneau din bici."
(lezer - Rusu lon)

Pe baza textelor de mai sus putem urmãri în amãnuntime modul de organizare a cetelor de urãtori, în primul rând departajarea lor pe criterii de vãrstã si de încadrare socialã: copii, bãietani, flãcãi, însurãtei, bãtrâni, practic întreaga comunitate masculinã a satului, accidental adãugându-se si feeile. Scenariile si textele erau adecvate strict categoriilor de vârstã, bãtranii îndeplinind cu
fidelitate datina, inclusiv aratul ritualic, având aspectul exterioe al unui act real. Este semnalatã prezenta instrumentelor muzicale si a uneltelor agricole având rolul de recuzitã. In cadrul acestor ritualuri de fertilitate nu puteau sã lipseascã unele mici ceremonii prenuptiale, înmânarea colacului, însemnand aici, ca s la vãlãret, un fel de logodnã neoficialã. Cea mai generalã clasificare pe
care am considerat-o adecvatã pentru plugusoarele din comuna Puiesti este urmãtoarea: plugusoare de copii, povestea pâinii, plugusoare - balada si plugusoare satirice sau jurnale orale. Înainte de a trece la analiza si prezentarea fiecãrei categorii se cuvir facem o precizare. Cei care încearcã sã scruteze mai atent fenomenul: nedumeriti de faptul cã peste tot se vorbeste de primãvarã, de arat, iar este iarnã si ger. Contradictia aparentã este legatã de evolutia calendarului Cel vechi, dacic si, mai târziu, cel bizantin, fixa începutul anului la 1 martie deci odatã cu primãvara. Odatã cu adoptarea treptatã a calendarului roman cu anul începând la 1 ianuarie, traditiile si obiceiurile - dupã cum vom vede la vãlãret - au migrat spre noua datare.

Plugusoarele pentru copii, cu texte foarte scurte, având o usoarã tenta satiricã si de autoironie, pãstreazã ca lait-motiv, cererea rãsplãtii pentru urat, colacul, însotitã de ameninþãri, care fiind proferate de copii nu pot stârni decat veselia.

In forma lor simplã. ele conþin note de profund si autentic arhaism, reproducand aproape identic urãrile copiilor latini, asa cum s-au pãstrat în operele clasice si prezentând : o surprinzãtoare unitate pe întregul teritoriu romanesc. Asernãnãrile respective merg de la Puiesti pânã în Bihor, si chiar pana la copiii aromâni. Continuãm cu trei plugusoare, adecvate desigur puterii de
memorare a copiilor.

Plugusor mititel
Cu rotitele de fier
Nu ca plugul lui Tãrãtã .
Tras de zece pui de mâtã.
Unul Iung si unul scurt:
Dã-mi colacul cã rnã duc.
Dati-ne bojeri, dati-ne .
Câte o pãrãlutã .
Sã nefacern câte o bãsmãlutã
Dati-ne câte un covrig.
Cã ne ia naiba de frig.
Cã si tata cãnd trãia
Tare mult.ne mai dãdea.
(Puiesti - Hriscu Silvia.13)


Doi boi, douã vaci
Scoate babã doi colaci . :
Dacã nu scoti babã colacul
Iti rup boii pragul.
Doi te urã,
Doi te furã,
Doi cotrobãiesc prin surã.
lar unul mai hotoman .
Hât gãina de gâtlan
Si o bagã sub suman.
Hãi, hãi. ,
lezer?"Adam Gheorghe, 13).;



Aho, aho,
Cu Anulnou
Cãci gãina n-are ou,
Nici cocosul n-are gusã
la mai dã un franc mãtusã.
Si mai dã si un colac
Cã de nu mã asez pe prag.
(lezer - Ciornovalic Maria, 13) ..


"Cartea Puiestilor", autor: Dan Ravaru

Foto
Monumentul eroilor, comuna Puiesti

Vizualizari: 512
Data creare: 14-01-2016 15:51:29

Festivalul de muzică corală, laică și religioasă "Gheorghe Cucu", ediţia a XV-a, 2016

Festivalul de muzică corală, laică și religioasă "Gheorghe Cucu", ediţia a XV-a, Puiești, 2016Festivalul de muzică corală, laică și religioasă "Gheorghe Cucu", ediţia a XV-a, 2016

2017 Festivalul de muzică corală, laică și religioasă "Gheorghe Cucu", ediţia a XVI-a

Festivalul de muzică corală, laică și religioasă "Gheorghe Cucu", ediţia a XVI-a, comuna Puiești, judeţul Vaslui - 2017Festivalul de muzică corală, laică și religioasă "Gheorghe Cucu", ediţia a XV-a, Puiești, Vaslui

Anunț program SIPOCA

SIPOCA„Guvernare transparentă, deschisă și participativă - standardizare, armonizare, dialog îmbunătățit"- cod SIPOCA 35

ANUNT CONCURS ASISTENT MEDICAL

CONCURS OCUPARE POST TEMPORAR VACANT DE ASISTENT MEDICAL

ANUNT CONCURS OCUPARE POST PAZNIC

CONCURS OCUPARE POST VACANT DE PAZNIC

ANUNT CONCURS AGENT AGRICOL

PRIMARIA COMUNEI PUIESTI, JUDETUL VASLUI ORGANIZEAZA CONCURS PENTRU OCUPAREA POSTULUI CONTRACTUAL VACANT DE AGENT AGRICOL

ANUNT CONCURS OCUPARE POST ADMINISTRATOR PUBLIC

PRIMARIA COMUNEI PUIESTI, JUDETUL VASLUI, ORGANIZEAZA CONCURS PT OCUPAREA POSTULUI CONTRACTUAL VACANT DE "ADMINISTRATOR PUBLIC"

Anunt promovare grad profesional

Primaria Comunei Puiesti organizeaza examen de promovare in grad profesional