- Trecutul localitatilor si stapanii pamantului in documentele istorice


Vă aducem la cunoștință că pentru o navigare cat mai ușoară acest site utilizează fișiere de tip cookie. De asemenea, am actualizat politica site-ului pentru a ne conforma cu Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea, vă rugăm să citiți și să înțelegeți conținutul Politicii de Utilizare a Cookies și Politicii de Prelucrare a Datelor.

Prin continuarea navigării pe site confirmați acceptarea politicii de utilizare a cookies si a politicii de prelucrare a datelor.

Anunt - Concurs pentru ocuparea postului vacant de mediator sanitar (comp. Asistenta Sociala)

Anunt - Concurs pentru ocuparea postului vacant de mediator sanitar (comp. Asistenta Sociala)

Anunț cont unic

Anunț contul unic "Sume încasate pentru bugetul local în contul unic, în curs de distribuire"

ANUNT PUBLIC

ANUNT PUBLIC - Aviz Mediu P.U.G

DESPRE COMUNĂ --> Cultură --> Cartea Puiestilor (Dan Ravaru)

Trecutul localitatilor si stapanii pamantului in documentele istorice (partea I, sec al XV-lea)

Scrisul a fost o îndelenicire apãrutã mai târziu la români dacã avem în vedere probele materiale pãstrate.Totusi, faptul cã am pãstrat termenul din limba latinã scribo, scribere - duce la cu totul altã concluzie.

Datorita ciudatelor si, din unele puncte de vedere, încã neclarelor imprejurari ale începuturilor noastre istorice, paternitatea româneascã a unor texte este greu de elucidat, înlocuirea în scris a limbii latine prin slava veche -odata cu impunerea ortodoxiei bulgaro - bizantine - a complicat si mai mult lucrurile. Dacã adãugãm la cele de mai sus distrugerea înscrisurilor în timpul invaziilor atât de frecvente si devastatoare vom întelege si mai bine de ce avem documente putine si relativ târzii.

Cel mai vechi document intern al Moldovei, emis de cancelaria tãrii este datat 1 mai 1384 si - nota bene - este scris în limba latinã, cele care au urmat au fost aproape în totalitatea lor redactate în slava veche, pânã în secolul al XVII-lea. De la întemeierea sa în 1359 (cel târziu în 1365) este imposibil ca statul moldovenesc sã nu fi avut cancelarie si sã nu fi emis documente interne, foarte probabil în latinã. Numai din acest aspect putem întelege deja proportiile distrugerilor mãrturiilor scrise ale istoriei noastre nationale.

In acest context, atestarea în scris a unor localitãti de pe teritoriul de astãzi al comunei Puiesti încã din anul 1431 este o dovadã de mare vechime, presupune implicit existenta unor acte anterioare care s-au pierdut. Dar, mai intai, sã redãm aceatã primã mãrturie scrisã despre pãmântul de aici si stapanitorii sãi, datatã 30 aprilie 1431 si emisã de Alexandru cel Bun la Bãscãcãuti (Boscoteni, contopit cu Românesti, judetul Botosani).


"Din mila lui Dumnezeu, noi, Alexandru Voievod, domn al tãrii Moldovei. Am dat popii nostru, Iuga, douã sate; anume: Miclea de la Bahnã, pe Tutova, si Balan de la Strâmba, ca sã-i fie lui în cinste uric, neclintit, si sub uric sã nu dea nimãnui altuia niciodatã, în veci. De asemenea, sã fie si copiilor lui, si nepotilor lui, si strãnepotilor lui, si rãstrãnepotilor lui, si fratilor lui cei mai de aproape, neclintit niciodatã în veci. Si sã asculte de noi si alt judecãtor sã nu aibã.

Iar hotarul acestor sate sã fie cu toate hotarele vechi, pe unde au folosit din veac. Iar la aceasta este credinta domniei sale si credinta fiilor domniei sale Ilias voievod, si Stetco si Petru, si credinta tuturor boierilor nostri, si mari,si mici. A scris Oancea, în Bãscãcãuti, în anul 6939 (1431) aprilie 30".


Originalul documentului se gãseste astãzi la Varsovia, în Arhivele centrale Poloniei, institutiile românesti de culturã posedã doar fotocopii. Deci, de Strâmba la Varsovia documentul a trecut prin peripetii pe care, din pãcate, avem cum sã le cunoastem. Textul a mai fost publicat de I.Bogdan, Kaluznicki, Costãchescu si, în forma de mai sus în D.R.H.I., p.151. Desi toponimicele Tutova si Strâmba ne indicã relativ clar unde erau situate satele pomenite sus, localizarea lor precisã ridicã unele probleme.

Lucrãrile de specialitate îl pozitioneazã pe cel dintâi lângã Puiesti, la fel si pe urmãtorul, specificându-se la gura Strâmbei. Actualmente se mai pãstreaza "Valea Bahnari", probabil numitã astfel dupã Miclea de la Bahnã, termen care înseamnã loc mlãstinos, asa cum a fost mult timp zona de confluentã Tutova Iezer - Ciubota - Strâmbã. Nimic nu ne împiedicã sã considerãm respectivele sate drept vechile vetre ale Puiestilor, care s-au mutat treptat în amonte, datorita probabil inundatiilor.

De altfel zona respectivã era denumitã popular Corea cu câtiva ani în urma tocmai datoritã neajunsurilor determinate de conditiile naturale. Pe popa Iuga devenit între timp protopop îl vom mai reîntâlni în documentele referitoare la trecutul comunei Puiesti. El este de evidentã origine maramureseanã, este foarte probabil cã strãmosii sãi apropiati au venit în Moldova odatã cu Dragos sau Bogdan. Originea sa nobiliarã este mai mult decât sigurã. Nu mai întâlnim nici un alt popã cu atâtea mosii, iar un alt Iuga (foarte probabil rudã apropiata) este vistiernic al Moldovei, ginerele marelui boier Stetco Dãmãcus, apare frecvent în Sfatul Tãrii între 1458-1479. Dacã mai adãugãm si cariera politica spectaculoasã a fiului sãu putem pretui la justã valoare personalitatea acest prim stãpânitor de sate la Puiesti.

Urmãtorul document în ordine cronologicã este datat 2 ianuarie 1432, Gura Cracãului. El este datorat lui Ilias voievod care întãreste lui Dragos Urlat un sat al sãu, situat pe Tutova. Totodatã lui Dragos Urlat i se stabilea un regim juridic aparte, el trebuia sã apartinã direct de steagul de Tutova. Hotarul satului urma sã fie pe acolo pe unde l-a statornicit Vlad cel Bãtrân. Mai este mentionat pârâul Igriscea iar când se stabilesc limitele proprietãtii se mentioneazã "apoi peste câmp în râmnicul pe care îl are de la Rus Tador". Discutia documentului trebuie sã o facem arãtând mai întâi sensul raportãrii la Tutova care nu înseamnã cã satul se afla chiar pe malul râului respectiv. Se lua ca reper un rau mai cunoscut, localitatea putea sã se afle la 10-15 km, chiar 20. Dupã D.R.H.I. satul lui Dragos Urlat se afla lângã actualul Rusi. Corelând aceasta cu faptul cã primeste un râmnic (iaz sau alt loc bogat în peste) de la Tador Rus presupune o stãpânire de pãmânt învecinatã, care având în vedere si aspectul fonetic, nu poate fi decât actualul sat Rusi desi acesta este atestat oficial, cu numele respectiv în 1458. Actul original a existat la M-rea Xeropotam de la Muntele Athos, ultima oarã a fost publicat în D.R.H.I. p. 160.

Pe 24 aprilie 1434, Stefan Voievod emitea la Suceava douã documente în aceasi zi, având unele caracteristici comune, desi continutul lor este diferit: se referã la popa Iuga, la diversele sale proprietãti de pe teritoriul Puiestilor si din alte pãrti, originalele se pãstreazã în Arhivele din Polonia, au fost publicate ultima oarã în D.R.H.I., p.180-l83. În primul, dupã elogii ale serviciilor aduse de acest popã, care în mod cert juca si un rol politic, i se întãresc proprietãtile mai vechi - Miclea din Bahnã si Balan din Strâmba alãturi de alte câteva din zona Sucevei si a Botosanilor.

In cel de al doilea document, Stefan Voievod intâreste danii mult mai generoase ale pãrintelui sãu Alexandru cel Bun cãtre acelasi popã Iuga. Cu referintã directã la Puiesti citãm "... si Strâmba, de la obârsie pânã la gurã, cât va putea sã-si intemeieze, si, pe Tutova, Lãlesti si Hãlmãgesti". Deci, la vechile proprietãti de pe Tutova se adaugã încã 2 sate. Dacã pentru Lãlesti identificarea este foarte clarã, pentru Hãlmãgesti, sat dispãrut s-a propus includerea sa în Stâncãseni- Voinesti. Realitatea de pe teren, existã un loc numit încã Hãlmãgeni, pe teritoriul Puiestilor, ne demonstreazã cã a fost vorba de o localizare gresitã a specialistilor care au fãcut presupuneri numai pe baza documentelor. Semnificativã este si "împroprietãrirea" popii Iuga cu pãmânturile de pe întreaga vale a pârâului Strâmba, aceasta însemna terenurile de pe o parte si alta a apei pânã în "zarile" dealurilor din jur. Totodatã - aceasta ar explica partial dãrnicia domnitorului - stãpânului îi revenea nu numai dreptul dar si obligatia sa populeze valea prin întemeierea de noi sate. Norocosul popã Iuga mai primea in imediata apropiere, la gura Studinetului satul dispãrut acum Temesesti -aproximativ unde se aflã acum Iana - si Mânzatii, pe lângã mai multe sate de valea Somuzului.

Schimbãrile din conducerea Moldovei nu par sã afecteze pozitia preotului Iuga ci, din contra, i-o consolideazã. În documentul emis în Vaslui la 7 decembrie 1436, aflat în original tot în Polonia, Ilie voievod si Stefan Voievod, domnitori ai Moldovei în acelasi timp, îi întãresc din nou lui luga, acum protopop: proprietãtile citate mai sus, apãrând si elemente noi. În primul rând precizarea "unde este Miclea de la Bahnã si, mai sus, la gura Strâmbei, unde este Balan" ceea ce intãreste supozitia noastrã cã în mod sigur, ultimul sat este vechea vatrã a Puiestilor. Precizarea care urmeazã dupã citatul de mai sus "si unde este Barbã Stan si Stanciul, la obârsia Strâmbei, amândouã judeciile, si Strâmba de la obarsie pânã la gurã, cât va putea sã-si aseze sate" dovedeste în primul rând întemeierea satului Cetãtuia (Strãmba)?" deci Iuga era activ, se tinea de treaba - având în perspectivã si fundarea unor alte localitãti. De la început Strâmba a fost un sat important, specificarea, "douã judecii" însemnând si existe practicã a douã obsti în acelasi sat, cu doi strãmosi si conducãtori ai ceea ce am numi acum administratie localã. Apare si o nouã proprietate, Conovite, unde se aflã acum Corni-Albesti. Aspectul cu totul nou este însã altul.In formula finalã este în primul rând specificat ca mostenitor fiul sãu, Mihul grãmatic, apoi celelalte rude. Mihul, unul dintre cei mai importanti dregãtori ai Moldovei din perioada anterioarã domniei lui Stefan cel Mare îsi începuse deci cariera politicã. Sã vedem cum ni-l prezintã Nicolae Stoicescu în "Dictionar al marilor dregãtori din Tara Romneascã si Moldova. Sec. XIV - XVII".: Mihai (Mihu), fiul lui popa Iuga. Grãmãtic 1422 dec.25; logofãt si pisar (scrie si hrisoave) 1425 ianuarie 30 - 1443 mai 30; mare logofãt 1443 noiembrie 29.- 1456 iunie 30 (cu întreruperi). Fiind unul dintre cei mai reprezentativi boieri ai vremii sale, trimis de boierii moldoveni cu primul haraci la sultan în primãva anului 1456, dupã ce primise un înscris cã nu va fi tras la rãspundere pentru aceasta. La venirea ca domn a lui Stefan cel Mare a plecat în Polonia, de unde a refuzat sã se întoarcã, cu toate insistentele domnului care-i promitea cã-l va tine în "mare cinste". Pentru a sublinia importanta acestor primi stãpâni de pãmânt din Puiesti mai amintim cã în 1443 Stefan Vv. declara cã Mihul pisar l-a slujit in toate locurile drept si credincios. În aceastã vreme era cel mai influent boier din tarã, în 1453 Alexãndrel Vodã il numeste "prieten drept si credincios", formulã neobisnuitã între domn si boierii sãi, Petru Aron recunoaste si el serviciile aduse de Mihu logofãtul. Si în Polonia s-a bucurat de o situatie deosebitã: avea aici o mosie, Lubkowicze, înzestratã cu privilegii de la regele Cazimir al IV-lea, precum si dreptul de a face comert cu diferite obiecte fãrã a plãti vamã. În mod firesc, urmãtorul document, din 2 iulie 1439, Suceava, întãreste proprietãtile amintite - si altele în plus- atât pentru protopopul Iuga cât si pentru fiul sãu, Mihu. Hãrnicia lor este evidentã, pe apa Strâmba apare un nou sat, Strãminoasa, noi si noi proprietãti, multe peste Prut, pânã la apa Nistrului, le sporesc averea deja considerabilã.

Dupã mai putin de o lunã - 30 iulie 1439, Vaslui - în spatiul nostru de referintã sunt atestati, noi proprietari, alti boieri ai Moldovei, dar si noi localitãti. Este vorba de pan Oanã Rosca - si el grãmãtic, om de carte deci, pe atunci se pretuia învãtãtura - si fratele sãu Cojea Pãtru, purtãtori deci tot de nume posibil maramuresene, cu aceeasi ascendentã ca neamul Iuga. Proprietãtile lor se întindeau pe aproape întreaga vale a Tutovei, de la Fântânele pânã unde sunt Perienii de astãzi, întretãindu-se cu cele ale popii Iuga si ale fiului sãu Mihai nu este exclus sã fi fost rude. Dupã cum rezultã din lectura documentului prezenta lor în zonã era mult mai veche fatã de aceastã mãrturie scrisã: Emitentii, Ilie voievod si fratele sãu Stefan voievod afirmã: "anulãm toate privilegiile dintâi cu acest privilegiu, pentru cã vechile lor privilegii pe care le-au avut de la pãrintele nostru (Alexandru cel Bun) si de la însesi domniile noastre au pierit si au ars. Cei doi frati posedã între multe alte sate "Cãlimãnesti, unde este Ion, mai sus de Lãlesti" si "alt loc, mai sus de Lungani, anume Fintirele".Sublinierea legatã de Cãlimãnesti presupune - prin coroborarea cu alte documente existenta a douã localitãti alãturate, având acelasi nume, precum si existenta unui cneaz sau jude local, numit Ion. Lunganii sunt un sat dispãrut, la nord de Puiesti, "Fintirele" este vechea denumire a satului Fântânele, în pronuntie rotacizantã - trecerea lui "n" intervocalic în "r" - specificã si ea Maramuresului.

La 27 mai 1443, de la Suceava, Stefan voievod, aiuns în urma unor lupte fracticide unic domnitor al Moldovei, îl miluieste si îi dã jupânului Ghereiu - desigur, unul dintre partizanii sãi politici - mai multe sate si locuri de pe valea Iezerului, a Studinetului, a Prutului, a Rãutului etc. De altfel de numele acestui boier se leagã douã sate din judetul nostru, foste între proprietãtile sale: Gherghesti si Ghireasca. În ceea ce ne priveste direct, putem cita; "o fântânã, anume Prozioane, pe din sus de Ezãreanul, si-si asãzã acolo sat, si, deasupra Cociubii, o fântânã, sã-si asazã iarãsi sat". Sã trecem la analiza acestui scurt fragment, deosebit de bogat în referinte. Fãntâna Prozioane era situatã în actualul sat Fântânele si i-a dat desigur numele; prin Ezãreanul este înteles unul dintre importantii dregãtori ai Moldovei, ale cãrui mosii se întindeau pe valea Iezerului, Petru Ezereanul. A fost comis (mai mare peste cei care se ingrijeau de caii domnitorului si ai ostirii) si, dupã cum atestã Pomelnicul Manãstirii Bistrita a murit în luptã, probabil în bãtãlia de la Vaslui. A fost tatãl marelui boier Mircea Ezereanul si al Iulianei, cãsãtoritã cu strãlucitul conducãtor osti al lui Stefan cel Mare, Luca Arbore, portarul Sucevei". Problema populãrii are si aici ca drept si obligatie, pe lângã atestarea documentarã a Cociubei - sat dispãrut de lângã Rusi, a existat pânã în sec.XVIII-XIX - se vorbeste de o fantânã unde urma ca jupânul Ghereiu sã aseze sat. Se pare cã este vorba punctul Fântânita, una dintre vetrele mai vechi ale satului Rusi unde ?" dupã cum mentionam in capitolul anterior - încã mai apar urme de locuire. Si mai bogat în referinte va fi documentul din 15 iulie 1448, Suceava, a cãrui parte de inceput ne intereseazã mai mult si, în consecintã, o citãm in întregime: "Din mila lui Dumnezeu, noi Petru voievod, domn al Tãrii Moldovei. Facem cunoscut aceastã carte a noastrã, tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se ca aceste adevãrate slugi ale noastre credincioase, pãn Rosca si fratele sau Cojea,ne-au slujit drept si credincios. De aceea, noi, vãzând dreapta si credincioasa lor slujbã cãtre noi, l-am miluit cu deosebita noastrã milã si le-am în tara noastrã, satele anume: Cãlimãnesti, sub Dumbravã, unde este casa lui Rosca, si, pe Tutova, Brosteni, unde este casa lui Cojea, si o seliste nume a lui Stan si, mai jos de Micul, unde a fost Cãliman, si Cãlimãnesti, Unde a fost Ion Cãlimãnescul, si. .. "(Urmeazã un sir de alte proprietãti, pe valea Tutovei mai la sud, pe valea Elanului si a Prutului). În mod ciudat, într-un spatiu documentar restrâns, este vorba de trei localitãti Cãlimãnesti: Cãlimanesti sub Dumbravã (loc actualmente probabil în Secuieni - Bacãu), "unde a fost Cãlimar" - actualul Cãlimãnesti si unde a fost lon Cãlimãnescu sat contopit mai târziu cu ceilalti Cãlimãnesti. Localizãrile pentru Brosteni si selistea lui Stan sunt nesigure; posibile comunele Puiesti, Voinesti sau Dragomiresti. Selistea lui Micul se afla lângã Cãlimãnesti. În revista "Miron Costin" I,4, noiembrie, 1913 este publicatã o copie din 1814 a acestui document la care se adaugã însemnarea "Suretul de pe care dau aceastã copie este din 1700, martie, 5, dar cel sârbesc precum aratã deasupra (1448,iulie,15), de aceasta avand trebuintã si rãzesii ce au pãrti in silistele Cãlimãnesti, Giosana, Tãmãseni". Deci, dupã sute de ani, documentul încã mai slujea în procese.

Si iarãsi, la un interval foarte scurt, de numai 12 zile, un nou act foarte important, din 27 iulie 1448, Suceava. Petru voievod dã si întãreste marelui boier Ion (sau Ivan) Porcu un mare numãr de sate, case, tigani etc. între care ne intereseazã "si, pe Tutova, Mihail Croitor, si, la Glod..."

Ion Porcu (numele nu trebuie sã ne mire, la romani exista numele Porcius, este la fel ca orice apelativ de animal: Lupu, Berbec, Ursu etc.) a fost un mare dregãtor, cu rang de paharnic, în permanentã prezent în sfatul tãrii înainte si dupã jumãtatea secolului al XV-lea. Satul lui Mihail Croitor, si-a pãstrat mult timp numele de "Croitori" pânã s-a contopit cu Fântânele, alãturi de care a fost asezat de la început. Termenul "Glod", se referã la satul Glodeni, care a existat pânã in secolul trecut langã Cristesti, cu care s-a unificat, pãstrandu-se pâna astãzi ca toponimic. Ne reîntâlnim cu Petre Ezereanul comisul în documentul din 15 augustl455, Suceava, datorat lui Petru Voievod. Acesta îl miluieste pe credinciosul sãu boier,dându-i si întãrindu-i mai multe sate pe Tutova (de fapt cele mai multe pe Iezer); "Grãdesti, unde este casa lui, si, mai jos, Fãuroane si Stãnigesti, si Hãlmãgesti sub Cetãtea, pe care le-a cumpãrat de la Mihul logofãt pentru 80 zloti, si Glodeni, pe care l-a cumpãrat de la Mihu Tudora pentru 55 de zloti, si Borcesti, pe care l-a cumpãrat de la fii lui Negrilã penti 60 de zloti..." Primele douã localitãti - actualmente Gârdesti si Stâncãseni sunt pe Iezer si fac parte din comuna Voinesti. Stãnigesti, Hãlmãgesti, Glodeni si Borcesti sunt sate dispãrute care au existat pe teritoriul de acum al comunei Puiesti. Cel dintâi se afla între Gâltesti si Rusi (se pãstreazã numele unui deal), celelalte trei erau în apropierea Cristestiului de astãzi, pãstrându-se parti în toponomie. Actul de mai sus relevã si o extindere anterioarã a proprietãtilor lui Mihu logãfãtul dar si începutul retragerii sale din zonã prin vânzãri, precum si prezenta altor doi boieri stãpâni de sate.

La 26 octombrie, 1458, Suceava, Stefan cel Mare dã primul, hrisov legat de stãpânirile de sate de la Puiesti. "Din mila lui Dumnezeu, noi, Stefan voievod domnitor al tãrii Moldovei: Facem cunoscut cu aceastã carte a noastrã tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, cã au venit înaintea noastrã si înaintea boierilor nostri, Mãlin si Visa si ginerele lor Ivasco Vitoltescu, de buna voie si nesiliti de nimeni si au dat si au cedat slugilor noastre, Neagul si Tatul, nepotii lui Poianã, satele pe care le-a dat si le-a lãsat unchiul lor Stan Poianã, anume Rusii de la Iezer, si, Redeni, pe Tutova, iar Neagul si Tatul le-au dat privilegiul lui Stan Poianã, în care li se scrie satul Timisesti". Întâlnim în acest document atestarea scrisã directã a satului Rusi, dar în acelasi timp atestarea vechimii sale mult mai mari, fãcea parte din privilegiul lui Stan Poianã. În spatele cedarilor de bunãvoie se ascunde de fapt un act politic. Domnitorii anteriori - Stefan, Ilias, Petru refuzaserã sã accepte privilegiul lui Stan Poianã, o parte dintre proprietãtile sale - inclusiv cele de pe teritoriul Puiestilor - fiind acordate lui Mihu logofãtul. Fuga sa în Polonia la venirea lui Stefan ar explica actul de dreptate de mai sus.

La 11 ianuarie 1459 stim cã a existat un document de la Stefan cel Mare, care s-a pierdut la noi ajungând numai un rezumat din 15 septembrie 1805, dintr-o carte de judecatã a rãzesilor din Cociorbeni, pe Berheci, pentru mosia Vrajitoarea. Textul ridicã însã multe probleme si poate da nastere la diverse interpretãri: "Uric din anul 6967 (1459) ghenarie 11, de la Stefan voievod batranul, prin carile întãreste boierului sãu, Petre Puiul, între altele, selistea lui Balan, ce au cumpãrat-o de la Sima Perianul". Chiar dacã documentul s-a gasit rezumat - prea concis - între actele rãzesilor de pe valea Berheciului, nu este exclus ca el sã se refere la cu totul altceva. Existã unele coincidente cel putin ciudate: am întâlnit încã din 1431 un sat (posibil sã devinã siliste, care inseamnã loc de sat) al lui Bãlan la gura Strâmbei, acolo unde toatã lumea este de acord sã accepte prima atestare a Puiestilor la 1510; cumpãrarea acestui loc de cãtre Petre Puiul sugereazã cã de aici vine numele actual al fostei silisti. Existenta unui proprietar anterior Sima Perianul este de asemenea mult mai plauzibilã pentru Puiesti, dat fiind situarea pe aceeasi vale cu Perienii. Din pãcate, lipsa originalului - rezumatul putea fi si o adaptare prin fals la rezolvarea unei situatii juridice locale - ne împiedica sã demonstrãm mai convingãtor atestarea Puiestilor încã din 1431 ca satul lui Bãlan si din 1459 sub actualul nume. La 11 iunie 1464, Stefan cel Mare trebuia sã ia o hotãrâre intr-o situatie mai putin obisnuitã. Pentru ineditul sãu citãm prima parte a documentului dupã D.R.H. II, p.173, cu mentiunea cã a fost emis la Vaslui.

"Din mila lui Dumnezeu, noi, Stefan voievod, domn al Tãrii Moldovei. Facem cunoscut cu aceastã carte a noastrã tuturor care o vor vedea sau o vor auzi citindu-se, când aceasta va fi de trebuintã cuiva, cã au venit înaintea noastrã, si inaintea tuturor boierilor nostri, mari si mici, bãtrâni si tineri, Musa, panita panului Pentelei, soacra lui Petru Otelescul, cu fiica sa Cerna, panita lui Petru Otel, si au mãrturisit cu megiesii lor, oameni buni, cã privilegiul pe care l-au avut de la înaintasii nostri, de la unchii nostri, Ilie voievod si Stefan voievod, cand ai au fost în bunã si binevoitoare pace, pentru satul Pânteleiesti, la Iezer, acel privilegiu al sus-scrisilor nostri înaintasi s-a pierdut din mâinile fiului sãu Cârstea si a panitei sale Musa, când Cârstea a cãzut de pe cal si a murit fãrã grai si despre privilegiul nostru, al ocinei noastre drepte, nu a putut spune unde este". Asadar, documentele puteau dispare nu numai prin invazii si distrugeri ci si din lipsa de prevedere a celor care fãrã sã se gândeascã la posibilitatea unui accident, nu împãrtãseau din prudentã exageratã si celorlalti locul unde au ascuns actele, mai ales în conditiile în care acestea nu aveau duplicat, erau unice. lnteresant mai este faptul cã încã de pe atunci se aplica proba cu martori în scopul reconstituirii proprietãtii. Satul Pânteleiesti, a existat mult timp pe Iezer, lângã Gâltesti, fiind acum dispãrut. Dintr-un act de vânzare cumpãrare, din 8 decembrie 1466 aflãm de existenta unul alt sat dispãrut Dumbrava, de pe Tutova, de lângã Cãlimãnesti, un localnic de aici, Bodea cumpãrând un loc pe Bãrzota pentru a-si face sat si prisacã. Si, un ultim document de la Stefan cel Mare la 18 martie 1495, Suceava. Dupã obisnuitele formule introductive se spune "... sluga noastrã, Oancea, fiul lui Stanciul neamisul, de bunã voia sa, nesilit de nimeni, nici asuprit, si-a vândut dreapta lui ocinã si cumpãrãturã pe care a cumpãrat-o tatãl sãu Stanciul Neamisul, la Goga, fiul lui Giurgiu Rãspop, un sat, anume Lãlestii, pe Tutova, si a vândut slugii noastre Stanciul, si surorii lui Stana, pentru 150 de zloti tãtãresti". Pe lângã consemnarea vânzãrii de pãmânt si a valorii mari pe care o aveau Lãlestii, actul este interesant prin onomastica sa, amintindu-ne iar de maramuresei Neamis, Giurgiu, Goga.

Dupã explozia de documente foate vechi de la mijlocul secolului al XV- lea, mãrturiile scrise nu mai sunt în continuare, dupã cum am vãzut deja, la fel de numeroase. Aceasta nu presupune o mai micã importantã a proprietãtilor si localitãtilor ci, din contra, o consolidare a acestora, faptul cã îsi pãstreaza stãpânii si nu mai trec din mânã în mânã sau, obstiile tãrãnesti nu sunt supuse procesului de deposedare, asa cum se va întâmpla în secolul al XVII-lea.


Cartea Puiestilor, autor: Dan Ravaru

Vizualizari: 713
Data creare: 10-01-2016 22:32:26

Festivalul de muzică corală, laică și religioasă "Gheorghe Cucu", ediţia a XV-a, 2016

Festivalul de muzică corală, laică și religioasă "Gheorghe Cucu", ediţia a XV-a, Puiești, 2016Festivalul de muzică corală, laică și religioasă "Gheorghe Cucu", ediţia a XV-a, 2016

2017 Festivalul de muzică corală, laică și religioasă "Gheorghe Cucu", ediţia a XVI-a

Festivalul de muzică corală, laică și religioasă "Gheorghe Cucu", ediţia a XVI-a, comuna Puiești, judeţul Vaslui - 2017Festivalul de muzică corală, laică și religioasă "Gheorghe Cucu", ediţia a XV-a, Puiești, Vaslui

Anunț program SIPOCA

SIPOCA„Guvernare transparentă, deschisă și participativă - standardizare, armonizare, dialog îmbunătățit"- cod SIPOCA 35

ANUNT CONCURS ASISTENT MEDICAL

CONCURS OCUPARE POST TEMPORAR VACANT DE ASISTENT MEDICAL

ANUNT CONCURS OCUPARE POST PAZNIC

CONCURS OCUPARE POST VACANT DE PAZNIC

ANUNT CONCURS AGENT AGRICOL

PRIMARIA COMUNEI PUIESTI, JUDETUL VASLUI ORGANIZEAZA CONCURS PENTRU OCUPAREA POSTULUI CONTRACTUAL VACANT DE AGENT AGRICOL

ANUNT CONCURS OCUPARE POST ADMINISTRATOR PUBLIC

PRIMARIA COMUNEI PUIESTI, JUDETUL VASLUI, ORGANIZEAZA CONCURS PT OCUPAREA POSTULUI CONTRACTUAL VACANT DE "ADMINISTRATOR PUBLIC"

Anunt promovare grad profesional

Primaria Comunei Puiesti organizeaza examen de promovare in grad profesional