- Asezari umane si structuri administrative - Formele superioare de organizare in Colinele Tutovei


Vă aducem la cunoștință că pentru o navigare cat mai ușoară acest site utilizează fișiere de tip cookie. De asemenea, am actualizat politica site-ului pentru a ne conforma cu Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea, vă rugăm să citiți și să înțelegeți conținutul Politicii de Utilizare a Cookies și Politicii de Prelucrare a Datelor.

Prin continuarea navigării pe site confirmați acceptarea politicii de utilizare a cookies si a politicii de prelucrare a datelor.

Anunt - Concurs pentru ocuparea postului vacant de mediator sanitar (comp. Asistenta Sociala)

Anunt - Concurs pentru ocuparea postului vacant de mediator sanitar (comp. Asistenta Sociala)

Anunț cont unic

Anunț contul unic "Sume încasate pentru bugetul local în contul unic, în curs de distribuire"

DESPRE COMUNĂ --> Cultură --> Cartea Puiestilor (Dan Ravaru)

Asezari umane si structuri administrative - Formele superioare de organizare in Colinele Tutovei

Primele asezari stabile, semnalate inca din neolitic, nu aveau cum sa cunoasca ceea ce numim noi acum administratie teritoriala. La baza organizarii a stat ginta, apoi neamul, presupunandu-se subordonarea neconditionata fata de cei in varsta.

Formele superioare de organizare in Colinele Tutovei, au fost in perioada dacilor loberi uniunile de triburi, chiar in timpul lui burebista, centralizarea satului sau fiind doar simbolica si concretizata tot prin legaturi personale, de familie. Posibila existenta a unor importanti conducatori locali ramane pur teoretica, sansele de a le sti numele sau natura atributiilor sunt inexistente la ora actuala.

In perioada feudala prestala, chiar daca nu avem marturii scrise, vestigiile arheologice, lingvistica, traditiile pastrate, evaluarile prin analogie, ne permit fundamentarea unor supozitii apropiate desigur de realitatea acelor vremi. Prezenta frecventa in documentele din secolele al XIV-lea si al XV-lea a unor precizari pe Valea Tutovei sau chiar pe teritoriul Puiestilor, de genul "unde este cneaz Ciorsac", "unde a fost cneaz Lie", "unde a fost jude Stan", "amandoua judeciile" etc reflecta existenta anterioara a unor mici formatii statale sau administrative. Puiestii, cu intreg teritoriul pe care sunt asezate satele ce formeaza actuala comuna, a constituit cu siguranta nucleului unui mai mare cnezat sau voievodat "de vale" extins in intregul bazin al Tutovei, implicit din Puiesti, in cadrul procesului de formare, consolidare si centralizare a statului moldovenesc.

Mai mult ca sigur lucrurile nu s-au desfasurat la modul idilic, asa cum sunt prezentate in manualele scolare sau chiar cursurile universale. Conducatorii de aici nu aveau cum sa accepte pasivi desfiintarea prerogativelor largi pe care le avea inainte sub forma difuza si ineficienta stapanire tatarasca din sudul Moldovei.

In secolul XIV tatarii isi pierdusera forta care inspaimantase Europa, legaturile cu populatia bastinasa din sudul Moldovei capatasera o complexitate specifica, de la mici expeditii pradalnice la convetuire pasnica si chiar aliante. Documentele vremii amintesc de o importanta capetenie a lor care se crestinase luand numele de Dimitrie.

Centrul politic al acestei zone moldovenesti, locul de intalnire al voievozilor si cnejilor a fost dintotdeauna Barladul, in imediata apropiere a Puiestilor. Supunerea fata de Domnii Moldovei a presupus in mod firesc asumarea unor obligatiuni reciproce, respectarea unor mai vechi privilegii in schimbul asumarii unor sarcini de ordin militar, administrativ si financiar. In felul acesta se explica organizarea Tarii de Jos cu centrul la Barlad, resedinta unuia dintre cei doi mari vornici ai Moldovei sau impartirea tarii teritorii distincte in care isi exercitau autoritatea doi Domnitori, Stefan si Ilies, in prima jumatate a secolului al XV-lea. Distinctia Tara de Sus si Tara de Jos este cu totul departe de a se datora unei simple solutii pentru o administratie mai eficienta. Limitele dintre aceste doua parti ale Moldovei s-au pastrat neschimbate, existand importante trasaturi specifice din punct de vedere lingvistic, doua graiuri diferite - care se incadreaza aproape perfect delimitarilor administrative - apartinand subdialectului moldovenesc al dialectului dacoroman al limbii noastre. De asemenea, intalnim si caracteristici psihologice reprezentative pentru o zona sau cealalta , reliefate pregnant de Dimitrie Cantemir in "Descriptio Moldaviae", in sensul predominarii preocuparilor religioase in nord si a celor de ordin politic si militar in sud.

Probabil ca unele promisiuni au fost respectate, altele nu, asa cum se intampla de obicei la noi, la romani. Au fost pastrate tinuturile si ocoalele in limitele fortelor voievodate si cnezate, drepturile de proprietate credem insa ca au fost incalcate frecvent. Asa se explica "improprietaririle" masive cu mosii ale unor boieri de origine maramureseana in acest vechi tinut razasesc. Dar anticipand oarecum, trebuie sa subliniem ca statutul razasesc a fost atat de puternic in zona, cel putin pana in secolul al XVII-lea incat vechi proprietati boieresti, de exemplu Stramba sau Calimanesti au devenit in timp sate de razesi, mai apoi redevenind de clacasi - in primul caz- sau pastrandu-si chiar daca numai partial, libertatea, ca in al doilea.

Sa ne oprim putin asupra notiunii de razes, aceasta fiind absolut necesara pentru intelegerea statutului social al taranimii din actuala comuna puiesti pana la perioada marilor deposedari de pamant din secolul al XVII-lea dar in buna parte si dupa momentul respectiv. Din punct de vedere etimologic termenul provine potrivit parerii majoritatii specialistilor din maghiarul "reszes", cu sensul de partas intr-o obste sau la un drept de mostenire. Este si etimologia acceptata de "Dictionarul explicativ al limbii romane", unde dictionare mai vechi propuneau ca etimon latinescu "heredes" - mostenitor, solutie tentanta din multe puncte de vedere, dar necorespunzatoare cu legile fonetice care dirijeaza evolutia cuvintelor in limba noastra. Starea de razes presupunea a fi membrul unei obsti satesti care poseda o anumita suprafata de teren. fiecare dintre familiile care alcatuiau obstea avea la randul sau o parte mai mare sau mai mica din aceasta suprafata fara sa aiba insa dreptul de a dispune dupa propria vointa de pamant. El trebuia sa actioneze in limitele pe care le presupunea vechiul sistem juridic oral pe care strainii il numeau"jus valachicum" iar ai nostri "obiceiul pamantului". Conform acestuia, dupa cum am subliniat, nu aveau dreptul sa vanda pamant in afara obstii, era acceptata raspunderea colectiva in toate situatiile -birurile catre domnie, amenzile, obligatiile de ordin militar. Cand aveau loc situatii conflictuale de aceasta natura razesii se prezentau la punctele stabilite pentru concentrarea cu caii si armele lor, avand si provizii pentru doua saptamani. In timp de pace aveau de asemenea unele obligatii privind asigurarea comunicatiilor sau de mentinerea ordinii in cazuri de necesitate. Actionau intotdeauna sub conducerea unor capitani alesi dintre ei sau a unor mici boieri, ridicati tot din randul lor si, bineinteles inruditi cu ei. Pamantul razasesc era masurat din malul unei ape pana la varful dealurilor din jur. Pe firul paraului se masurau un numar de stanjeni. Lungimea acestora a variat in timp. De regula insa un stanjen avea 224 sau 228 de centimetri, lungimea lui cumuland-o cu cea a 8 palme domnesti (spre deosebire de palmele "proaste"). La randul sau o palma domneasca avea 28 de centimetri in medie. Pana la aparitia unor "palme etalon", chiar in secolul al XIX-lea, se proceda astfel: un om de "mijloc" marca pe o scandura lungimea dintre varful degetului mijlociu si a degetului mare, la care se adauga lungimea dintre punctul unde era varful celui din urma si montul de la radacina sa. Palma domneasca palmace, degete, linii etc., foarte diferite ca dimensiuni si denumiri de la un tinut la altul, chiar de la sat la sat. Pentru lungimi mai mari se facea o funie, lunga de douazeci de stanjeni, marcati prin noduri sau se folosea o alta masura, "pamantul", respectiv douazeci de pasi facuti tot de un om "de mijloc". Pentru prisaci modalitatile de masura erau altele, de obicei doua: un om voinic arunca o maciuca pe rand, in toate directiile, unde cadea aceasta se stabileau limitele prisacii, sau un om "de mijloc" arunca un topor imprejur, in acelasi scop.

Pentru cei nefamiliarizati cu documentele expresia ca " a vandut o jumatate de batran", "un sfert de batran" pot starni mari nedumeriri sau interpretari care intra de acum in domeniul umorului. Ca sa lamurim aceasta ca si notiunile de agrimensura populara prezentate mai sus, vom da un exemplu practic. Un sat razasesc oarecare putea sa aiba 600 de stanjeni de pamant, ceea ce insemna lungimea masurata in apa- aceasta era aceeasi peste tot si distanta pana la zare, la culmea dealului din jur (cand era pamant "de doua parti") sau numai cat dura la deal (pamant de "o parte"). Fireste, aici nu mai existau reguli generale, distanta de la malul apei pana in zare, coama dealului, putand fi mai mare sau mai mica in functie de natura reliefului. Un stanjen masurat din apa putea sa insemne, in functie de ingustimea sau largimea vaii, o banda de pamant lata de 2.24m, lung de 1 km, 1.5km, 3.5 km etc., dupa cat mai era pana in deal sau la jumatatea platoului despartitor de alta vale, unde era proprietatea altui sat.

Fiecare banda de pamant, indiferent de cati stanjeni era lata continea toate categoriile de sol: lunca, de gradinarit, tarina sau sapaturi pentru cultivarea cerealelor, loc de vie, livada, padure. Sa presupunem ca locuitorii satului pe care l-am ales ca exemplu au avut trei stramosi, din care se trag trei familii de baza. Aceasta insemna ca satul mergea "pe trei batrani". Dar totodata pamantul satului, cei 600 de stajeni. Daca Ion, de exemplu avea ca urmasi alte patru familii, fiecare dintre aceasta stapanea cate 50 de stanjeni sau "cate un sfert din batranul Ion" sau cate 1 din 1/3 de sat, sau 1/6 din " de sat etc.. In urmatoarele doua generatii - sau chiar una, fiecare dintre ele poseda cate 10 stanjenidin "batranul Ion". In continuare, fasiile deveneau tot mai inguste incat se spunea, cu oarecare exagerare ca unii razesi nu mai puteau sa intoarca plugul, fara a incalca ogorul vecinului. Cand se ajungea aici, o parte dintre locuitori paraseau satul si cat au mai existat astfel de posibilitati, defrisau o portiune de codru, intrau in posesiunea terenului conform obiceiului pamantului, masurau iar distanta in apa, stabileau numarul "batranilor", totul era consemnat intr-un hrisov domnesc si luau totul de la capat. Exemplul nostru reprezinta un caz fericit. Multi razesi au cazut insa in servitute, nevoile vietii i-au obligat sa-si vanda pamanturile, au decazut in starea de clacasi. In privinta deosebirilor dintre acestia si razesi, in ceea ce priveste originea, nu exista inca un consens al cercetatorilor. Dupa unii, proprietatea ar fi fost initial boiereasca, razesii aparand prin divizarea mosiilor intre urmasi, dupa altii toate satele ar fi fost initial libere, apoi libertatea si proprietatile au fost uzurpate de boieri. Noi credem ca adevarul se afla, ca de obicei, la mijloc, si pe langa cauzele de ordin social, copios prezentate de majoritatea celor care au scris in acest domeniu, exista si altele, de ordin istoric de pilda. Dimitrie Cantemir, primul care s-a ocupat de problema respectiva, considera in "Descriptio Moldaviae" ca razesii sunt oameni ai pamantului, originari din locurile in care traiesc si acum, pe cand clacasii sunt veniti din alte parti, chiar de peste hotare. Partial este adevarat, am dat destule exemple in care este vorba de boieri care primesc locuri pustii, cu dreptul si obligatia de a intemeia acolo sate. Dar, apar si alte situatii, cea a boierilor ajunsi prin numarul mare de urmasi in randul razesilor, a razesilor ajunsi intre clacasi si, cazuri mai rare, cand clacasii reusesc sa se rascumpere si sa deziva razesi.

Din punct de vedere administrativ nu cunoastem prea multe lucruri. Satele au fost conduse initial de un sfat al batranilor - cu atributii pe care astazi le-am numi legislative si judecatoresti, in sensul ca aplicau obiceiul pamantului si hotarau in pricinile mai usoare. Puterea executiva era reprezentata de un vataman sau vornic de sat, sprijinit de ceata tinerilor, care avea si rosturi paramilitare. Acest conducator local mentinea si legatura cu autoritatile superioare. Satele erau incadrate in ocolul Tutovei (sau a Puiestilor), devenit mai tarziu plasa Tutova sau Puiesti. Acestea au fost conduse de un ocolas sau privighetor, apoi de un administrator sau pretor. Unitatea superioara administrativa a fost tinutul, apoi judetul, conduse de un ispravnic, apoi de un prefect. Sa trecem in revista toate acestea, inclusiv localitatile care au existat sau exista in comuna Puiesti.

Tinutul Tutovei a existat incepand cu secolul al XVI-lea, cand era semnalata organizarea administrativa a Moldovei, el fiind structurat, desigur, cu mult inainte. Despre organizarea sa cele mai sigure date le avem din 1772 cand era format din ocoalele Corod, Pereschiv, Simila si Tutova. Pe parcurs a fost inclus si Barladul - considerat mult timp ocol domnesc si temporar, in repetate randuri, ocolul Racova, normal apartinand de tinutul Vaslui.

Ocolul Tutovei apare si el prima oara intr-o structura atent consemnata in scris tot in 1772 format pe atunci din urmatoarele localitati: Avramesti, Balitesti, Bogesti, Calimanesti, Corodesti, Cristesti din Deal, Cursesti, Dragomiresti, Gherghesti, Garceni, Halaresti, Harsova, Itcani, Ivanesti, Laza, Lipova, Micesti, Obarseni, Politeni, Popesti, Puiesti, Pungesti, Radeni, Recea, Rusii Pavalascu, Stancaseni, Tomesti, Tulesti, Tifesti, Voinesti. Intinderea era deci foarte mare si dificil de administrat de la Puiesti. Comparativ vom prezenta si structura plasei Puiesti, inainte de desfiintarea sa cand era formata din comunele Aviator Cretu, Avramesti, Calimanesti, Corodesti, Dragomiresti, Gherghesti, Halaresti, Lalesti, Marasesti, Mascurei, Micesti, Obarsenii de Sus, Pietrosu, Plopana, Pogana, Popesti, Puiesti, Radeni, Ruseni, Rusi, Stancaseni, Stramba, Vladia, Voinesti.

Date fiind frecventele schimbari administrative de pe teritoriul Puiestilor vom lua in continuare in discutie satele, unitati administrative permanente.

BARBA STAN si STANCIUL - 1436, sat disparut, aproximativ situat unde se afla acum Cetatuia (Stramba).

BALAN -1431, sub denumirea "Selistea lui Balan", posibil una dintre vechile vetre ale Puiestilor.

BARTALUSI - MOCANI In 1808, 1813, 1820, mentionat ca mosie in tinutul Tutovei. Din 1837, catun al satului Puiesti. Dupa aceasta data este contopit in mai multe randuri cu Puiestii, nu mai apare in catagrafii. In 1871 este despartit in doua, Bartalusi - Mocani si Lingurari, reunificat din 1873. Din 1929 este inclus in comuna "Eroul Capitan Grigore Ignat", iar dupa o scurta perioada de apartenenta la Sendresti, apartine astazi comunei Puiesti.

BARTALUSI - RAZESI atestat in mai multe randuri (1813, 1828) ca mosie a razesilor si a spatarului Alecu Sturza. Inglobat in Sendresti (1853), contopit cu Sendrestii- Razesii (1859). In 1876 este numit Bartalusul lui Sturza si face parte din comuna Chilieni. Denumit Bartalusi - Razesi, va face parte pana in 1950 din comuna Serdresti (exceptand 1929, "Erou Capitan Grigore Ignat") apoi din 1956 va apartine de Puiesti.

BORCESTI sat disparut atestat numai in 1455, langa Calimanesti

CETATUIA 1436 Satul, initial al lui Barba Stan si Stanciu s-a mai numit Stramba sau Schitul Stramba. Contopit cu Cristesti si Lalestii in 1774, apoi numai cu Lalestii. In 1831 impartiri legate de faptul ca o parte a satului era stapanita de M-rea Neamtului, cealalta de spatarul Raducanu Cazimir. Din 1865 in comuna Puiesti, cu exceptii in 1925 (comuna Stramba) si 1929 (comuna Erou Capitan Grigore Ignat).

CHIPERENI Sunt disparut de pe Iezer, contopit cu satul Onesti, disparut si el.

CALIMANESTI 1439, de la aceasta data citat permanent in documente foarte numeroase, inclus in ocolul Tutovei. Din 1835 se face impartirea in Calimanesti si Joseana (Giosana, Josenii) sau in Razesi si Boieresti (Joseana). In catagrafii este consemnat din 1845 ca apartinand razesilor si Banului Iancu Istrati. In 1864 comuna, din 1871 in comuna Lalesti. Din nou comuna in 1925, din 1929 in "Erou Capitan Grigore Ignat". Din 1931 la Lalesti, pana in 1968 cand trece la Puiesti.

COCIUBA 1443. Dupa ce este foarte des citat in documente, mai ales in secolul al XVII-lea, satul Cociuba se depopuleaza treptat si apare de la sfarsitul secolului al XVIII-lea doar ca o mosie din satul Rusi.

CRISTESTI 1597. Destul de frecvent in documente, prezent in Recensamintele din 1772 si 1774, contopit cu Lalestii si Stramba. Pana in 1803, inglobeaza Lalestii, Puiestii si Stramba. Din 1819 include Silistea Halmageni, de care desparte si se reunifica de mai multe ori. Din 1865 face parte din comuna Lalesti pana in 1968 (episodic apartine de Calimanesti si este inclus in "Erou Capitan Grigore Ignat"). Inglobeaza satele Tupilati si Onesti.

CROITORI (Mihai Croitor) 1443 Vechi sat in partea de nord a Fantanelelor numit si Croitorii de Sus. Contopit cu Samzanestii in 1830, din 1865 inglobat in Fantanele, numele pastrandu-se ca trup de mosie.

CUPCESTI 1597 Sunt disparut de langa Rusi din 1771 apare numai ca mosie din acest sat.

DRAGOS URLAT 1432 (Satul lui...) Localitate de langa Rusi, nu mai apare in documente dupa data mentionata mai sus, si-a schimbat numele probabil.

DUMBRAVA 1466 Sat disparut de langa Calimanesti

FANTANELE 1439 Numele cel mai vechi este Fantanele, s-a folosit si denumirea Croitorii de Jos. In mai multe randuri a fost contopit cu Rusii lui Pavalascu sau a fost inglobat la Glodeni si Samzanesti. Face parte din comunele Calimanesti. Erou Capitan Grigore Ignat (1929), Lalesti si din 1968 din Puiesti.

FANTANITA 1443 Vatra de sat de langa Rusi

FRASINI 1674 Sat disparut de langa Rusi

FULGU 1838 Initial catun al Lalestilor sau hliza a mosiei acestuia (1852)

Numit si Slobozia Fulgu (1854). In general inglobat in Lalesti cu mici exceptii (Calimanesti 1876, Erou Capitan Grigore Ignat 1929, Buda 1950-1954), din 1968 la comuna Puiesti.

GALTESTI 1590 Foarte frecvent in documente, in legatura cu dese vanzari si cumparari de pamant, in special in secolul XVII. In 1775 este contopit cu Halaresti, la 1803 inglobeaza la randul sau Stanigestii. In 1864 comuna, din 1871 trece la Puiesti, unde a ramas pana astazi cu exceptii in 1925 (comuna Husi) si 1929 (Erau Capitan Grigore Ignat)

GLODENI 1448 Sat disparut, trup de mosie langa Calimanesti

GURA IEZER vechea denumire a satului Iezer

GURA STRAMBEI vechea denumire a satului Puiesti 1510

HALMAGESTI 1434 Dupa o frecventa importanta in documente satul se depopuleaza, existand totusi pana in 1864, pe urma este inglobat in Cristesti, unde mai exista topon micul Halmageni.

IEZER 1818 Initial este semnalat initial sub denumirile Vorniceni sau Gura Iezerului. In 1865 face parte din comuna Galtesti, din 1871 pana astazi (exceptand 1929) apartine de Puiesti.

LALESTI 1434 Localitate importanta in toate perioadele

In 1772 ingloba Cristesti si Stramba, contopiri frecvente si in continuare cu cea din urma localitate. In 1852 include "Partea de pe Vale" si Scurtatura. In mai multe randuri (1857, 1865) se face distinctia intre Lalestii Razesi si Lalestii Boieresti ai Marghioalei Crupenschi. In 1862 include Hliza Ochiului si Hliza Nacului. Din 1865 pana in 1964, comuna Lalesti.

LUNGANI 1439 Sat disparut, langa Calimanesti

ONESTI 1646 Sat disparut, in partea de NE a satului Cristesti, mosie, denumit si Odaia Onesti (1830). Trecut intre 1831-1845 la satul Gherghesti. Din 1850 inglobeaza satul Chipereni. A apartinut de foarte multe comune: calimanesti, Lalesti, Gherghesti, Corodesti, Stancaseni, din nou Lalesti (1950). Din 1968 a fost inglobat in Cristesti.

PANTELEIESTI 1464 Sat disparut de langa Rusi.

PUIESTI 1510 (1431) Apare in documente initial sub denumirea Gura Strambei apoi, succesiv Gura Strambei si Puiesti. In recensamantul din 1772, inglobat apoi in Cristesti spre sfarsitul secolului al XVII-lea. Dupa catagrafia din 1832 o parte a Puiestilor, proprietate a postelnicesei Nastasia Statachi este contopita cu Stramba si Tupilati, cealalta ramane separata, in proprietatea spatarului Raducanu Cazimir. Din 1839 este intemeiat Targul Puiesti. Include si alte localitati (Bartalusi, Halmageni) la care renunta dupa organizarea comunei Puiesti in 1864. Redam mai jos ca document de epoca hrisovul de fundare a targului de catre Mihail Sturza Voievod.

HRISOV DOMNESC PENTRU INTEMEIEREA TARGULUI PUIESTI

"Noi, Mihail Grigore Sturza, voevod cu mila lui Dumnezeu, Domn al Tarii Moldovei...

Intre lucrarile cele de datoria Domnilor carmuitorilor, fiind si ingrijirea catre chipurile ce aduc Indemanarea alisverisurilor locuitorilor si inflorirea negotului pamantului patriei, de a le statornici cu legiuirile cuviincioase si a inlesni pe toti aceia ce din ravna pun inainte si cer a fi lucratori la unele ca aceste ispravi, si precum statornicirea de targusoare pe la mosii sunt cele dintai temeiuri a toate indemnurile negotului, caci acolo isi afla nu numai lucratorii de pamant, dar si oricare altii castigarea folosintelor din osteneala lor.

Am luat aminte ca cererea ce a facut dumnealui Spatarul Raducanu Cazimir pentru a i se harazi privilegiul de a face pe mosia sa de zestre Puiesti, de la tinutul Tutovei, targusor. Si dupa incredintarea ce am luat prin anaforaua nr, 1687 a Domnescului nostru Sfat, ca asa precum prin inmultirea locuitorilor s-ar aduce folos si hasnalei, gasind incuviintata cererea dumisale Spatarului.

Iata prin acest hrisov intarit cu a Domniei noastre iscalitura si pecete hotaram si legiuim:

Infiintarea targusorului la aratata mosie Puiesti, pentru care poruncim d-sale vel visternic prin publicatie a aduce la stiinta si cunostinta obsteasca asemenea privilegiu hotarat pomenitei mosii Puiesti dumisale Spatarului Cazimir spre deplina folosire a cuprinderii hrisovului Domniei noastre. Iar pe cei din urma noastra, Domnii si fratii nostri, care din dumnezeiasca vointa vor ajunge ocarmuitorii tarei acesteia poftim nu numai sa nu stramute aceasta cuprindere de legiuire folositoare si de obsteasca priinta, si mai ales sa o intareasca spre nesfarsita lauda".

S-a scris hrisovul acesta la sediul Domniei noastre in orasul Iasi, in anul cincilea al domniei noastre in Moldova.

1839, Ghenar 16
Mihail Grigore Sturza Voevod
(pecetea)

T. Pamfile si V.G. Nicolau - Tipografia si Legatoria de carti C.D. Lupascu, Barlad, 1914, in lucrarea "Insemnari cu privire la mosia, satul si biserica de la Stramba din comuna Puiesti, judetul Tutova", p.16-17

ROTARI 1876 Sat intemeiat pe o fosta mosie a M-rii Neamtului. A apartinut de comunele Stramba si Puiesti.

RUSI 1558 Sat cu un trecut deosebit de bogat, avand mai multe vetre initiale si concentrand populatia mai multor sate disparute din aproprierea sa. Contopit cu Glodeni si Fantanele va fi apoi cunoscut sub numele de Rusii lui Pavalascu.

Din 1832 pierde Glodenii si Fantanelele, incluzand in schimb din 1840 Cupcestii si Cociuba. Din 1853 este proprietatea banului Costache Vidrascu (devine, Rusii lui Vidrascu). Face parte din comuna Galtesti in 1865, este comuna in 1925, in rest a apartinut si apartine de Puiesti.

SAMZANESTI 1610 Dupa o prezenta notabila in documente este contopit in mai multe randuri cu Croitori si Fantanele. Inglobat in mai multe comune: Calimanesti, Lalesti, Avramesti, pana la disparitia sa in 1968.

STANIGESTI 1455 Sat disparut la NV de Galtesti. La sfarsitul secolului al XVIII-lea inglobat in Halaresti apoi in Galtesti, dispare in 1893. A ramas ca nume de mosie si de deal.

STRAMBA 1436 Vechea denumire a satului Cetatuia

STRAMINOASA 1439 Sat disparut de pe Stramba (paraul), intemeiat de Popa Iuga.

TADOR RUS 1432 Vechea vatra a satului Rusi, care probabil l-a dat actuala denumire.

TAMASENI 1611 Vechi sat razasesc, disparut, a ramas ca nume de mosie la NE de Cristesti.

TUPILATI 1824 Siliste de SE de Cristesti. Contopit cu parti din Puiesti si Stramba, inglobat apoi in Puiesti si din 1925 in Cristesti. Din 1968 denumirea nu mai apare.

VORNICENI Vechea denumire a satului Iezer.

Incheiem acest mic disctionar al localitatilor puiestene, mentionand ca am folosit o serie de date din lucrarea "Tezaur toponimic al Moldovei", volumul I.



Autor: Dan Ravaru ("Cartea Puiestilor")

Vizualizari: 765
Data creare: 18-06-2015 16:08:15

Festivalul de muzică corală, laică și religioasă "Gheorghe Cucu", ediţia a XV-a, 2016

Festivalul de muzică corală, laică și religioasă "Gheorghe Cucu", ediţia a XV-a, Puiești, 2016Festivalul de muzică corală, laică și religioasă "Gheorghe Cucu", ediţia a XV-a, 2016

2017 Festivalul de muzică corală, laică și religioasă "Gheorghe Cucu", ediţia a XVI-a

Festivalul de muzică corală, laică și religioasă "Gheorghe Cucu", ediţia a XVI-a, comuna Puiești, judeţul Vaslui - 2017Festivalul de muzică corală, laică și religioasă "Gheorghe Cucu", ediţia a XV-a, Puiești, Vaslui

Anunț program SIPOCA

SIPOCA„Guvernare transparentă, deschisă și participativă - standardizare, armonizare, dialog îmbunătățit"- cod SIPOCA 35

ANUNT CONCURS ASISTENT MEDICAL

CONCURS OCUPARE POST TEMPORAR VACANT DE ASISTENT MEDICAL

ANUNT CONCURS OCUPARE POST PAZNIC

CONCURS OCUPARE POST VACANT DE PAZNIC

ANUNT CONCURS AGENT AGRICOL

PRIMARIA COMUNEI PUIESTI, JUDETUL VASLUI ORGANIZEAZA CONCURS PENTRU OCUPAREA POSTULUI CONTRACTUAL VACANT DE AGENT AGRICOL

ANUNT CONCURS OCUPARE POST ADMINISTRATOR PUBLIC

PRIMARIA COMUNEI PUIESTI, JUDETUL VASLUI, ORGANIZEAZA CONCURS PT OCUPAREA POSTULUI CONTRACTUAL VACANT DE "ADMINISTRATOR PUBLIC"

Anunt promovare grad profesional

Primaria Comunei Puiesti organizeaza examen de promovare in grad profesional